Coaliția de guvernare din Germania pregătește o serie de modificări ale politicii muncii care vizează creșterea participării la forța de muncă în toate grupele de vârstă - în special în rândul pensionarilor. În cadrul noii inițiative de „pensie activă”, persoanele care continuă să lucreze după atingerea vârstei legale de pensionare ar putea câștiga până la 2,000 de euro pe lună, scutite de impozite, începând cu 1 ianuarie 2026.
Anunțul, făcut de secretarul general al CDU, Carsten Linnemann, în timpul unei discuții televizate, face parte dintr-o schimbare mai amplă a strategiei guvernamentale privind ocuparea forței de muncă. Scopul este de a crea stimulente financiare pentru ca cetățenii în vârstă să rămână sau să se întoarcă pe piața muncii în mod voluntar. Oficialii subliniază că participarea nu va fi obligatorie, ci încurajată prin avantaje fiscale.
Linnemann a afirmat că țara are nevoie de „mai multă muncă pentru a-și menține prosperitatea” și a estimat că zeci de mii de oameni, potențial chiar cu venituri de șase cifre, și-ar putea prelungi viața profesională în termen de patru ani de la implementarea planului.
Presiunea economică din spatele impulsului forței de muncă
Germania se confruntă cu o creștere economică lentă. Instituțiile de cercetare de top au prognozat o creștere zero a PIB-ului pentru 2025, nivelurile actuale de productivitate fiind în urma țărilor precum Polonia și Danemarca. Datele indică faptul că persoanele cu vârsta peste 60 de ani din Germania lucrează în medie cu 10-20% mai puțin decât omologii lor din țările scandinave.
Economiștii și factorii de decizie politică susțin că încurajarea ocupării forței de muncă după pensionare ar putea contribui la stabilizarea veniturilor fiscale și la reducerea presiunii asupra sistemului de pensii. Potrivit lui Moritz Schularick, directorul Institutului Kiel pentru Economia Mondială, dacă lucrătorii germani ar egala nivelurile de participare la forța de muncă ale Poloniei, guvernul și-ar putea mări substanțial investițiile în infrastructură și servicii.
Opoziția sindicală și critica socială
Propunerea, însă, s-a confruntat cu o puternică opoziție din partea reprezentanților sindicatelor. Christiane Benner, președinta IG Metall, a criticat ideea că germanii nu sunt dispuși să muncească. Ea a subliniat faptul că peste un miliard de ore suplimentare sunt înregistrate anual, jumătate dintre acestea fiind neplătite.
Benner a susținut că multe locuri de muncă solicitante din punct de vedere fizic își pun amprenta cu mult înainte de vârsta de pensionare, ceea ce face ca munca prelungită să fie impracticabilă pentru o mare parte a populației. De asemenea, ea a subliniat problema persistentă a subocupării în rândul femeilor. Aproape jumătate dintre femeile care lucrează din Germania sunt angajate cu jumătate de normă, adesea din cauza accesului limitat la îngrijirea copiilor, care rămâne o barieră majoră în calea participării depline pe piața muncii.
Femeile afectate în mod disproporționat de angajarea cu jumătate de normă
Conform datelor recente, 68.4% dintre mamele din Germania lucrează cu jumătate de normă, comparativ cu doar 8.4% dintre tați. Deși decalajul de ocupare a forței de muncă între sexe s-a redus în ultimii ani, factorii structurali precum îngrijirea insuficientă a copiilor timpurii și cadrul fiscal existent descurajează în continuare angajarea cu normă întreagă pentru multe femei.
Politica fiscală „Ehegattensplitting”, care datează din 1958, permite impozitarea comună a cuplurilor căsătorite și adesea penalizează soțul/soția cu venituri mici. Criticii susțin că acest sistem descurajează angajarea, în special pentru femeile din gospodăriile cu venituri duble. În timp ce SPD susține reformarea acestui model, Linnemann a propus o alternativă de „divizare a familiei” care ar egaliza alocația scutită de impozit între adulți și copii, cu scopul de a oferi un sprijin mai bun familiilor.
Apeluri pentru o reformă mai amplă a pieței muncii
Dincolo de pensionari, Benner a subliniat urgența abordării șomajului în rândul tinerilor și a numărului mare de persoane sub 35 de ani fără calificări profesionale. Aproximativ trei milioane de tineri din Germania nu au nicio formare profesională formală, o situație care continuă să limiteze perspectivele de carieră și adaugă presiune asupra forței de muncă calificate.
Ambele părți ale dezbaterii recunosc că creșterea participării la piața muncii necesită schimbări structurale - nu doar stimulente. Formele flexibile de lucru, îmbunătățirea îngrijirii copiilor, accesul la educație și un sistem fiscal reformat sunt toate luate în considerare ca parte a răspunsului pe termen lung la deficitul de forță de muncă din Germania.
Reforma timpului de lucru și modificările fiscale în discuție
În paralel cu modelul de pensii active, guvernul intenționează să renunțe la ziua de lucru tradițională de opt ore. Se are în vedere o nouă abordare bazată pe o limită săptămânală a timpului de lucru, permițând, de exemplu, patru zile de zece ore în loc de cinci zile de opt ore. Reforma își propune să crească flexibilitatea fără a extinde numărul total de ore lucrate.
În plus, Linnemann a reiterat planul partidului de a scuti de impozit plățile pentru orele suplimentare și de a implementa o deducere fiscală personală mai mare pentru seniorii care aleg să lucreze după pragul de pensionare. Deși aceste schimbări sunt încă în curs de negociere, ele fac parte dintr-un efort mai amplu de stimulare a creșterii economice prin extinderea forței de muncă interne.
O națiune divizată în ceea ce privește viitorul muncii
Germania se află acum în mijlocul unei dezbateri naționale despre cine ar trebui să muncească mai mult și în ce condiții. Susținătorii susțin că un stimulent fiscal pentru venituri pentru pensionari este un răspuns pragmatic la îmbătrânirea populației și la stagnarea creșterii economice. Criticii spun că riscă să-i ignore pe cei care nu pot lucra mai mult timp, ignorând în același timp barierele sistemice care împiedică alte persoane - în special femeile și tinerii subcalificați - să participe mai pe deplin.
Pe măsură ce politica va fi rafinată în lunile următoare, eficacitatea sa va depinde probabil de cât de bine va echilibra cerințele economice cu echitatea socială. Guvernul insistă că accentul nu se pune pe coerciție, ci pe recompensarea efortului. Rămâne de văzut dacă acest mesaj va rezona cu o forță de muncă deja sub control.