Protestele împotriva Bosch evidențiază adâncirea crizei industriale din Germania

Un val tot mai mare de nemulțumire se răspândește în inima industrială a Germaniei. Furia, vizibilă pentru prima dată în fața Muzeului Mercedes-Benz din Stuttgart, unde angajații Bosch au ieșit în stradă, reflectă o luptă mult mai amplă în cadrul economiei germane. Pe măsură ce concedierile se intensifică, profiturile se micșorează, iar investițiile se mută în străinătate, un mesaj din partea lucrătorilor și sindicatelor sună clar: transformarea industrială a țării lasă oamenii în urmă.

Angajații Bosch protestează împotriva reducerilor de locuri de muncă și a închiderilor de fabrici

La Stuttgart, aproximativ o sută de angajați Bosch s-au adunat în fața Muzeului Mercedes-Benz, ținând pancarte și scandând sloganuri sub cerul gri de toamnă. Mesajul lor - „Locurile noastre de muncă sunt mai importante decât profiturile dumneavoastră” - era destinat liderilor corporativi care se întâlneau în interior pentru a discuta despre „viitorul mobilității”. Pentru demonstranți, acest viitor pare deja ceva de la care sunt excluși.

Protestul a avut loc după ce Bosch a anunțat planuri de a închide producția la fabrica sa din Waiblingen până în 2028, eliminând 560 de locuri de muncă. Fabrica, mult timp o piatră de temelie a bazei industriale a districtului Rems-Murr, va păstra doar Bosch Healthcare și un mic startup de imprimare 3D. Angajații acuză compania că își abandonează rădăcinile germane prin redirecționarea investițiilor către Asia, în timp ce închide unitățile de producție tradiționale din țară.

Reprezentanții sindicatelor de la IG Metall au descris mișcarea ca pe o trădare a încrederii și o „fractură socială” care subminează comunități întregi. Manifestanții au cerut investiții în noi tehnologii în loc de concedieri în masă și au insistat că lucrătorii trebuie să aibă un cuvânt de spus în modul în care se desfășoară transformarea industrială. Strigătul lor de luptă – „Viitorul există doar cu noi” – a întruchipat atât frustrare, cât și determinare.

Mii de locuri de muncă în pericol în cadrul fabricilor Bosch

Închiderea fabricii din Waiblingen face parte din planul mai amplu al Bosch de a reduce 13,000 de locuri de muncă la nivel mondial până în 2030, economisind aproximativ 2.5 miliarde de euro anual. Fabricile germane din Baden-Württemberg se confruntă cu unele dintre cele mai mari reduceri de personal, 3,500 de posturi dispărând în Feuerbach și 1,750 în Schwieberdingen. Fabricile din Bühl, Bühlertal și Homburg sunt, de asemenea, afectate, unde mii de lucrători din lanțul de aprovizionare din industria auto se tem pentru mijloacele lor de trai.

Sindicatul a numit planul o „politică socială de pământ pârjolit”, avertizând că va devasta economiile locale dependente de ocuparea forței de muncă în industrie. Conducerea Bosch insistă că restructurarea este necesară pentru a rămâne competitivă, pe măsură ce piețele globale se îndreaptă către vehicule electrice și producție digitală. Cu toate acestea, pentru mulți angajați, această explicație oferă puțină consolare. Ei văd transformarea ca pe ceva ce li s-a făcut lor - nu împreună cu ei.

În fața Muzeului Mercedes, protestul a simbolizat o ciocnire între viziunea consiliului de administrație și realitatea din fabrică: directorii discutau despre inovație în interior, în timp ce angajații cu vechime în muncă cereau responsabilitate socială afară. „Globalizarea nu poate fi o stradă cu sens unic”, a declarat un reprezentant Bosch. „Companiile care obțin profituri la nivel mondial trebuie să asigure și fundamentele prosperității pe plan intern.”

Industria în declin: un avertisment mai amplu pentru Germania

Tulburările de la Bosch și Mercedes-Benz fac parte dintr-o criză industrială mai amplă cu care se confruntă acum Germania. În ultimele săptămâni, Mercedes a raportat că profiturile sale au scăzut la jumătate. Se spune că aproximativ 4,000 de angajați au acceptat oferte de concediere voluntară. Între timp, 70% dintre firmele mari consumatoare de energie își mută noi investiții în străinătate, invocând costurile ridicate și poverile de reglementare.

Chiar și producătorii de înaltă performanță, cum ar fi specialistul în mașini-unelte Trumpf, au înregistrat pierderi semnificative, în timp ce lanțurile de aprovizionare sunt din ce în ce mai tensionate de restricțiile impuse de China asupra materialelor cheie, cum ar fi semiconductorii. Riscul opririlor producției în anumite părți ale sectorului auto este în creștere. Ceea ce a fost odată o tranziție structurală graduală se accelerează acum - și afectează direct lucrătorii.

Observatorii avertizează că baza industrială a Germaniei, considerată mult timp coloana vertebrală a economiei sale, se erodează mai rapid decât par dispuși factorii de decizie să recunoască. În ciuda discuțiilor guvernamentale în curs privind competitivitatea industrială, răspunsul a fost lent și fragmentat. Liderii de afaceri, economiștii și sindicatele deopotrivă se plâng că avertismentele lor cu privire la dezindustrializare sunt ignorate.

Inacțiune politică și oboseală publică

Ceea ce face criza și mai alarmantă, spun analiștii, este lipsa urgenței politice. Dezbaterile despre strategia industrială sunt acoperite de dispute politice pe termen scurt și de oboseala publică față de reforma economică. În timp ce liderii organizează summituri și conferințe de presă despre inovare, puțin sprijin concret ajunge la companiile sau lucrătorii care se confruntă cu provocări imediate.

Deconectarea dintre retorica politică și realitatea industrială a fost vizibilă în timpul protestului Bosch. În interiorul muzeului, experții au dezbătut „transformarea digitală”, în timp ce afară, angajații se temeau pentru mijloacele lor de trai. „Dacă oamenii care construiesc viitorul sunt excluși din acesta, nu poate exista progres”, a declarat un lucrător de la fabrica din Waiblingen.

Oficialii sindicali susțin că Germania riscă să submineze însăși fundamentul succesului său postbelic: parteneriatul dintre industrie, forță de muncă și stat. Fără investiții în producția locală și în participarea forței de muncă, avertizează ei, țara s-ar putea confrunta cu un declin pe termen lung al competitivității sale în industria prelucrătoare - și cu o adâncire a decalajului dintre cei care modelează economia și cei care trăiesc consecințele acesteia.

Un apel la responsabilitate comună

Protestele din Stuttgart au fost de mică amploare, dar simbolismul lor este puternic. Ele reprezintă o frustrare crescândă în rândul forței de muncă industriale - o forță de muncă care odinioară întruchipa puterea globală a Germaniei. Muncitorii nu cer oprirea schimbării, ci să fie incluși în ea. Ei solicită politici de tranziție corecte, angajamente sociale mai puternice din partea corporațiilor și o mai mare responsabilitate din partea liderilor politici.

În timp ce scandarea „Fără noi, nu există transformare” răsuna pe străzile din Stuttgart, aceasta surprindea esența unei dileme naționale. Economia Germaniei se află la o răscruce, sfâșiată între inovație și eroziune. Dacă transformarea sa rămâne un proiect comun - sau devine o poveste a câștigătorilor și a învinșilor - va depinde de cât de repede va depăși țara prăpastia tot mai mare dintre strategia corporativă, politica guvernamentală și lucrătorii care i-au construit prosperitatea.