Reducerile de impozite pe profit divizează politica germană

Dezbaterea se intensifică asupra planului de reformă fiscală al lui Klingbeil

O propunere amplă a noului ministru de finanțe al Germaniei, Lars Klingbeil (SPD), de reducere a ratelor impozitului pe profit a stârnit tensiuni tot mai mari între guvernul federal și liderii landurilor, îngrijorările crescând cu privire la eficacitatea sa economică reală. Deși planul este conceput pentru a stimula investițiile de afaceri și a relansa o economie stagnantă, criticii susțin că acesta riscă să epuizeze finanțele publice și să exacerbeze inegalitățile existente - fără a oferi impulsul promis pentru creștere.

Cabinetul federal a aprobat recent legislația, care include amortizarea accelerată pentru investițiile corporative și o reducere treptată a impozitului pe profit. Pierderea totală estimată de venituri publice la nivel federal, statal și municipal este de aproape 46 de miliarde de euro până în 2029. Susținătorii, inclusiv asociații de afaceri importante și partide conservatoare precum CDU/CSU, susțin că inițiativa va crea locuri de muncă, va stimula investițiile și va restabili încrederea în viitorul economic al Germaniei. Cu toate acestea, implementarea se confruntă acum cu o opoziție semnificativă în Bundesrat, unde reprezentanții statelor federale germane se tem că povara financiară va cădea în mod disproporționat asupra lor.

Liderii statului avertizează asupra dezechilibrului fiscal

Unul dintre cei mai vocali critici este ministrul-președintele Saxoniei Inferioare, Olaf Lies (SPD), care susține în principiu stimularea economică, dar avertizează împotriva transferării presiunii financiare către administrațiile regionale și locale. Lies a subliniat că eforturile de consolidare a democrației prin stabilitate economică nu trebuie să vină cu prețul subminării serviciilor esențiale la nivel de stat și municipal.

Vorbind înaintea conferinței ministrului președintelui de la Berlin, Lies a subliniat că, deși așa-numitul „stimulent al investițiilor” este binevenit, acesta trebuie să fie însoțit de mecanisme care să asigure echilibrul fiscal pe termen lung la toate nivelurile de guvernare. „Nu ne putem permite să rezolvăm o problemă în timp ce creăm o alta”, a avertizat el.

Această îngrijorare este împărtășită de mai mulți lideri și comentatori regionali care consideră că progresele semnificative pot fi obținute doar prin negocieri constructive și compromisuri interne – fără a repeta luptele politice interne vizibile observate în coaliția federală anterioară.

Logica economică sub control

În centrul dezacordului se află întrebarea fundamentală: Reducerile de impozite pe profit duc în mod fiabil la creștere economică? Deși argumentul predominant sugerează că reducerea impozitelor lasă companiilor mai mult capital de investit – crescând potențial producția, angajările și producția – mulți economiști și critici consideră această presupunere excesiv de simplistă și profund eronată.

Economiile de impozite nu se transformă automat în investiții. Companiile iau decizii de investiții bazate în principal pe cererea preconizată, nu pe numerarul disponibil. Un proprietar de mică afacere sau o firmă industrială își va extinde operațiunile sau va angaja personal nou doar dacă există încredere în vânzările viitoare. Fără o cerere tot mai mare de bunuri sau servicii, există puține stimulente pentru creșterea capacității, indiferent de politica fiscală.

Exemplele din trecut indică faptul că excesul de lichiditate corporativă se îndreaptă adesea către dividende pentru acționari, răscumpărări de acțiuni sau rezerve financiare, în loc să se transforme în investiții productive. Mai mult, provocările economice actuale cu care se confruntă Germania nu sunt legate exclusiv de lipsa de finanțare corporativă, ci și de probleme structurale mai profunde, inclusiv cererea slabă a consumatorilor, incertitudinea în comerțul global și costurile energiei.

Soluțiile axate pe cerere rămân trecute cu vederea

Mai mulți economiști indică o abordare alternativă care a câștigat teren în alte economii avansate: stimularea cererii interne. În loc să se reducă impozitele pentru cele mai bogate afaceri, creșterea puterii de cumpărare a gospodăriilor cu venituri mici ar putea genera beneficii economice mai sustenabile. Grupuri precum pensionarii cu pensii mici, părinții singuri, șomerii și lucrătorii cu salarii mici cheltuiesc adesea o parte mai mare din veniturile lor, alimentând astfel economiile locale și sectoarele de servicii.

În ciuda recunoașterii tot mai mari a acestei perspective, politica fiscală a Germaniei rămâne în mare măsură modelată de teoriile ofertei. Criticii susțin că această dominație ideologică în cadrul cercurilor guvernamentale și academice a dus la decenii de oportunități ratate de a construi o economie mai incluzivă și mai rezistentă.

Mize politice și tensiuni în cadrul coaliției

Actuala coaliție negru-roșie dintre SPD și CDU/CSU se confruntă cu un act de echilibrare dificil. Pe de o parte, există presiunea de a demonstra acțiuni pe fondul creșterii lente și al optimismului în scădere al investitorilor. Pe de altă parte, limitările fiscale la nivel de stat și municipal restricționează reformele posibile din punct de vedere politic și practic. O complicație suplimentară este absența FDP din Bundestag, care în mod tradițional susținea reducerile de impozite, dar acum exercită influență doar indirect.

Ceea ce este clar este că, fără o strategie financiară coordonată și cuprinzătoare, reforma fiscală propusă ar putea adânci diviziunile existente dintre autoritățile federale și cele regionale. Eșecul de a obține un consens larg ar putea bloca legislația în Bundesrat și ar putea duce la o fragmentare suplimentară a cadrului economic deja fragil al Germaniei.

Riscurile economice rămân nerezolvate

Deși guvernul speră să folosească reforma fiscală ca o pârghie pentru a relansa creșterea economică, economiștii avertizează că indicatorii macroeconomici rămân slabi. Previziunile de creștere ale Germaniei pentru 2025 rămân la doar 0.4%, printre cele mai scăzute dintre toate țările OCDE. Fără o schimbare clară a modelelor de cerere sau a condițiilor comerțului exterior, chiar și măsurile fiscale generoase ar putea să nu fie suficiente pentru a inversa încetinirea.

În cele din urmă, succesul reformei va depinde nu doar de câți bani au rămas în conturile companiilor, ci și de faptul dacă întreprinderile și consumatorii își vor recăpăta încrederea de a cheltui și investi. Până atunci, dezbaterea politică despre cine plătește pentru redresarea economică - și cine beneficiază de fapt - nu va face decât să se intensifice.