Cancelarul german Olaf Scholz sa întâlnit recent cu președintele turc Recep Tayyip Erdoğan la Istanbul, o mișcare care a reaprins discuțiile despre relația complexă dintre Germania și Turcia, în special în domeniul apărării, migrației și conflictelor regionale.
Creșterea cooperării în domeniul apărării
Întâlnirea dintre Scholz și Erdoğan a marcat o schimbare semnificativă în relațiile germano-turce cu Germania, aprobând exporturi extinse de arme către Turcia. Exporturile includ 69 de autorizații evaluate la 103 milioane EUR la jumătatea lunii octombrie 2024, un contrast puternic cu abordarea mai restrânsă după tentativa de lovitură de stat din 2016 din Turcia și acțiunile sale militare ulterioare în Siria.
Printre elementele cheie aflate în negociere se numără 40 de avioane Eurofighter, parte a unei eforturi mai ample a Turciei de a-și moderniza capacitățile militare. Aceste avioane sunt coproduse de Germania, fiind nevoie de undă verde a Berlinului pentru vânzare. Elementele suplimentare de apărare discutate includ rachete antiaeriene, torpile și upgrade-uri pentru submarinele și fregatele turcești, cu aprobări acordate recent de Consiliul Federal de Securitate secret al Germaniei.
Politici de migrație litigioase
Discuțiile au vizat și migrația – o problemă critică pentru ambele națiuni – Scholz reafirmând angajamentele de a accelera deportarea migranților fără permis de ședere. La sfârșitul lunii septembrie, peste 15,000 de cetățeni turci în Germania erau eligibili pentru deportare, evidențiind provocările continue în gestionarea migrației dintre cele două țări. Discuțiile s-au referit, de asemenea, la acordul mai larg privind migrația UE-Turcia din 2016, care a avut ca scop stoparea fluxurilor de migrație neregulată în Europa, un pact pe care Turcia consideră că Europa nu a reușit să-l onoreze pe deplin.
Tensiuni regionale și provocări diplomatice
Fundalul acestor discuții include conflictele mai ample din Orientul Mijlociu, în special violența în curs din Gaza. Caracterizarea Israelului de către Erdogan ca „stat terorist” și sprijinul său pentru Hamas ca „organizație de eliberare” contrastează puternic cu poziția Germaniei, care rămâne ferm susținătoare pentru Israel. Aceste diferențe au scos la iveală rupturi mai profunde în relațiile germano-turce, în special având în vedere recenta încetare a exporturilor de arme către Israel de către Germania, în conformitate cu apelurile sale pentru încetarea focului în regiune.
Reînnoirea legăturilor de apărare și discuțiile controversate privind migrația dintre Germania și Turcia semnifică o fază complexă în relațiile lor bilaterale, reflectând provocările de securitate regionale și globale mai largi. Pe măsură ce Germania și Turcia navighează în aceste ape agitate, rezultatele acestor negocieri vor influența probabil politicile europene de securitate și dinamica alianței NATO. Aprofundarea cooperării în domeniul apărării, juxtapusă cu dezacorduri puternice privind politica regională și migrație, subliniază actul delicat de echilibrare cu care se confruntă ambele națiuni într-o ordine mondială din ce în ce mai multipolară.