Cresc temerile legate de aurul german deținut în SUA în timpul celui de-al doilea mandat al lui Trump

Reapară îngrijorările legate de seifurile străine pe fondul incertitudinii politice

O nouă dezbatere politică are loc în Germania cu privire la siguranța rezervelor sale de aur depozitate în străinătate - în special cele 1,244 de tone păstrate adânc sub Manhattan, în seifurile Băncii Rezervei Federale din New York. În contextul în care fostul președinte american Donald Trump își asumă un al doilea mandat, criticii din Germania își exprimă îngrijorarea urgentă că aurul, în valoare de peste 117 miliarde de euro, ar putea să nu mai fie în siguranță sub o administrație americană din ce în ce mai imprevizibilă.

Acest stoc de aur, echivalent a aproape 100,000 de lingouri standard de 12.5 kilograme, reprezintă peste o treime din rezervele totale ale Germaniei. Aurul rămas este împărțit între Frankfurt, unde este depozitat aproximativ jumătate, și Londra, care deține 13% din stocurile Bundesbank. Apelurile de a aduce aurul înapoi acasă se intensifică, determinate de temerile că Trump ar putea interfera cu independența Rezervei Federale a SUA și ar putea folosi aurul deținut de străini ca instrument geopolitic.

Influența lui Trump asupra Fed stârnește alarmă

Discuția, cândva un subiect limitat la experții financiari și cercurile naționaliste, a intrat în curentul politic principal. Membrul CSU al Parlamentului European, Markus Ferber, a avertizat public că Trump ar putea concepe strategii „creative” pentru gestionarea aurului străin depozitat pe teritoriul american. Avertismentul său reflectă o anxietate mai amplă la Berlin: dacă executivul american ar exercita controlul asupra Rezervei Federale, rezervele Bundesbank din New York ar putea teoretic să intre sub jurisdicția directă sau indirectă a SUA.

Atacurile verbale repetate ale lui Trump la adresa președintelui Fed, Jerome Powell, și istoricul său de subminare a independenței instituționale alimentează aceste îngrijorări. Deși Bundesbank își menține în prezent încrederea în partenerii săi americani, criticii subliniază că încrederea singură ar putea să nu fie o garanție suficientă în climatul geopolitic actual.

Bundesbank apără statu quo-ul, criticii cer măsuri

În ciuda neliniștii crescânde, Bundesbank a rezistat până acum apelurilor de a-și schimba strategia de depozitare. Președintele Joachim Nagel a declarat recent reporterilor că nu-și pierde somnul din cauza acestei probleme și și-a exprimat încrederea deplină în banca centrală a SUA. Instituția susține că siguranța și accesibilitatea pieței rămân criteriile principale pentru selectarea locațiilor de depozitare și că New York continuă să îndeplinească aceste cerințe.

Cu toate acestea, vocile politice și ale societății civile continuă să exercite presiuni asupra Bundesbank. Asociația Contribuabililor Europeni și Federația Contribuabililor din Germania au trimis scrisori oficiale atât Ministerului de Finanțe, cât și Bundesbank, solicitând o reevaluare a acordurilor actuale. „Aduceți aurul nostru acasă”, a îndemnat președintele asociației, Michael Jäger, care a subliniat riscul strategic tot mai mare al deținerii averii naționale în străinătate în perioade de tensiuni internaționale.

Rădăcinile istorice ale depozitării în străinătate sub control

Prezența aurului german în străinătate nu este o noutate. După cel de-al Doilea Război Mondial, Germania nu avea rezerve proprii de aur. Pe măsură ce economia postbelică a crescut, aurul a fost acumulat ca plată pentru surplusurile comerciale, în special în dolari, dar metalul fizic nu a fost niciodată expediat în Germania. În schimb, Rezerva Federală a SUA a transferat proprietatea în conturi marcate pentru Bundesbank, lăsând lingourile la New York.

În timpul Războiului Rece, depozitarea aurului în țările aliate era văzută ca o strategie de securitate. Un avans sovietic în Europa de Vest ar fi putut pune în pericol rezervele germane de la Frankfurt, făcând ca depozitarea în SUA și Marea Britanie să pară logică. Însă criticii susțin că această justificare nu se mai potrivește contextului strategic actual, mai ales având în vedere imprevizibilitatea actualei administrații americane.

Eforturile de repatriere din trecut au stabilit un precedent

Nu este prima dată când îngrijorările legate de depozitarea aurului german în străinătate au ajuns la nivel național. Între 2013 și 2016, Germania a repatriat 300 de tone de aur - în principal din New York - la Frankfurt. Bundesbank a rezistat inițial solicitărilor de a audita sau inspecta lingourile, invocând costuri și sensibilități diplomatice. Cu toate acestea, sub presiune, a organizat transportul în etape discrete, folosind aeronave pentru livrarea lingourilor, care au fost apoi testate pentru autenticitate și depozitate în seifuri extinse din Frankfurt.

Aceste eforturi au dus la o securitate internă mai strictă și la modificări ale infrastructurii de stocare, inclusiv la transformarea fostelor centre de date în seifuri. În ciuda acestei experiențe, în ultimii ani nu au avut loc alte relocări la scară largă.

Investitorii privați oglindesc îngrijorările oficiale

Valul actual de anxietate nu se limitează la instituții. Persoanele înstărite și entitățile financiare au început, de asemenea, să își mute aurul din SUA, anticipând o posibilă instabilitate economică sau politică. Inițial, după realegerea lui Trump, mulți investitori au trimis aur în depozite din New York, precum COMEX, pentru a evita tarifele vamale și a profita de prețuri favorabile. Dar, până la mijlocul anului 2025, această tendință a început să se inverseze. Rapoartele sugerează acum că persoanele cu avere netă ridicată își mută din ce în ce mai mult aurul în jurisdicții considerate mai stabile din punct de vedere politic, cum ar fi Singapore.

Această schimbare reflectă o incertitudine mai amplă cu privire la fiabilitatea guvernării SUA sub influența lui Trump. Într-un caz notabil adesea citat în presa germană, Venezuela nu a putut accesa în 2019 aurul pe care îl depozitase la Banca Angliei din cauza îngrijorărilor legate de legitimitatea conducerii sale și de implicațiile sancțiunilor internaționale. Pentru mulți germani, lecția este clară: aurul depozitat în străinătate poate deveni rapid inaccesibil în condiții nepotrivite.

Securitate versus suveranitate: dilema strategică

Susținătorii depozitării continue în străinătate susțin că menținerea unei prezențe în centre financiare precum New York și Londra sporește lichiditatea și flexibilitatea comerțului internațional. Mutarea aurului nu ar fi doar complexă și costisitoare din punct de vedere logistic, ci ar putea declanșa și tensiuni diplomatice. În plus, Bundesbank susține că aurul depozitat în SUA poate fi mobilizat rapid pe piețele globale în timpul crizelor, o caracteristică cheie pe care depozitarea internă ar putea să nu o ofere la fel de eficient.

Totuși, întrebarea de fond persistă: este oare înțelept să ne bazăm pe instituții străine pentru a proteja bunurile naționale într-o epocă marcată de naționalism economic și alianțe globale în continuă schimbare?