Suspendarea reuniunii de familie provoacă indignare

Legea impune suspendarea totală a reunificării familiei

Germania a intrat într-o perioadă de doi ani de suspendare a reunificării familiei pentru persoanele care dețin doar statut de protecție subsidiară. Bundestagul a adoptat măsura pe 27 iunie, după o ședință aprinsă în care 444 de membri au votat în favoarea proiectului ministrului de interne Alexander Dobrindt, iar 135 s-au opus. Susținătorii insistă că suspendarea va „reintroduce ideea de limitare în legislația privind imigrația” și va reduce presiunea asupra municipalităților suprasolicitate. Criticii spun că suspendarea reunificării familiei încalcă dreptul constituțional și internațional de a trăi ca familie și va submina eforturile de integrare.

Conform cotei anterioare, până la o mie de rude pe lună erau autorizate să se alăture celor dragi aflați deja în Germania. Toate aceste cereri sunt acum blocate, cu excepția cazului în care solicitanții pot dovedi o dificultate excepțională, cum ar fi o boală care le pune viața în pericol sau cazul unui minor neînsoțit. ONG-urile avertizează că criteriile sunt vagi, iar experiența trecută arată că este probabil să fie acordate doar un număr mic de vize umanitare.

Suspendarea reunificării familiei devastează gospodăriile separate

Consecințele deciziei sunt imediate pentru familii precum familia Satari din Afganistan. Părintele Sorosh a sosit în 2015 și a găsit de lucru ca asistent medical geriatric, dar în timpul lungii călătorii spre vest în 2019, două dintre cele patru fiice ale sale au rămas blocate în Iran. Deși a obținut în cele din urmă un permis de ședere în 2023, cererea familiei pentru numiri la ambasadă a amânat mai bine de un an. Luna aceasta, fetele au fost deportate din Iran înapoi în Afganistan, ceea ce a adâncit anxietatea părinților pe măsură ce restricțiile talibane se înăspresc.

Avocații descriu o „epidemie de disperare” în rândul părinților și soților care au așteptat deja ani de zile. Mai multe cazuri documentate de Pro Asyl implică copii care cresc fără unul sau ambii părinți, adolescenți care au lipsit de la școală, o activitate esențială, și un băiat sudanez care a murit din cauza unei infecții netratate, în timp ce coada de așteptare pentru vize din Cairo s-a prelungit. Activiștii susțin că suspendarea reunificării familiei va multiplica astfel de tragedii, eliminând chiar și calea limitată care exista.

Întârzierile birocratice sunt anterioare noii înghețări

Chiar înainte de suspendarea reunificării familiei, procesul era notoriu de lent. Candidații trebuie mai întâi să își asigure un loc online la o ambasadă germană, o etapă care la Teheran și Beirut poate dura până la doi ani. După interviu, dosarele stau luni de zile, în timp ce misiunile străine așteaptă aprobarea birourilor locale de imigrare din Germania. Oficialii recunosc că restanțele provin din lipsa de personal și din lipsa schimbului de documente digitale. Deoarece Germania nu are un post diplomatic în Afganistan, mulți afgani trebuie să călătorească în Iran sau Pakistan, o călătorie costisitoare și periculoasă, doar pentru a fi plasați la coada cozii.

Ministerul de Externe declară că este „profund conștient de povara asupra familiilor” și promite să extindă capacitatea. Grupurile pentru drepturile omului rămân sceptice, invocând briefingul ministerial care prevede că doar unu la sută din cererile în așteptare vor fi eligibile pentru ajutor în caz de dificultate. Acestea îndeamnă Berlinul să introducă interviuri la distanță și să recunoască faptul că separarea prelungită constituie în sine o urgență umanitară.

Bătălie juridică privind suspendarea reuniunii familiei

Avocații constituționali susțin că înghețarea ar putea încălca articolul 6 din Legea fundamentală, articolul 7 din Carta UE și articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în 2021 că o regulă de așteptare de trei ani în Danemarca a încălcat dreptul la viață de familie atunci când nu a fost oferită nicio evaluare individuală. Judecătorii germani au stabilit anterior un prag de doi ani pentru copiii mici și o limită de trei ani pentru soți/soții, perioade pe care mulți solicitanți le-au depășit deja.

Avocații guvernamentali citează o clauză privind dificultățile prevăzută în Secțiunea 22 din Legea privind rezidența ca măsură de siguranță. Cu toate acestea, cercetătorii în domeniul migrației notează că această clauză acordă autorităților o largă discreție și nu prezintă proceduri transparente de apel. Dacă este respinsă, familiile au puține căi de atac în afară de litigiile prelungite, în timpul cărora copiii pot depăși vârsta eligibilității, iar părinții își pot pierde sănătatea sau locuința în regiunile devastate de război.

Perspective incerte după o pauză de doi ani

Miniștrii promit să revizuiască politica la mijlocul anului 2027, dar textul de abilitare permite o prelungire dacă „circumstanțele o impun”. Organizațiile de ajutor se tem că restanțele se vor acumula atât de mult încât programările vor fi practic imposibil de realizat chiar și după expirarea pauzei legale. Unii titulari de protecție speră să ocolească bariera obținând vize pentru muncitori calificați sau rezidență permanentă, însă cerințele lingvistice, recunoașterea diplomelor și presiunea psihologică fac această cale fezabilă doar pentru o minoritate.

Deocamdată, mii de familii rămân suspendate între continente, nesigure dacă fereastra de reunire se va redeschide. Pro Asyl numește suspendarea „cruzime simbolică” și a lansat o petiție online cerând abrogarea acesteia. Între timp, Sorosh Satari încheie fiecare seară cu un apel video întrerupt de suspine la ambele capete ale firului, o rutină care ar putea continua ani de zile, dacă Berlinul nu își schimbă cursul.