Turbulențe fiscale în Germania: criza bugetară și implicațiile sale mai largi

Germania se confruntă în prezent cu o criză bugetară semnificativă, punând provocări pentru guvernul cancelarului Olaf Scholz și ridicând îngrijorări cu privire la impactul potențial asupra diferitelor politici și asupra economiei în general.

Criza a apărut la mijlocul lunii noiembrie, când curtea constituțională germană a decis că finanțarea bugetului 2024, anunțată în iulie, nu a fost din surse legale. Planul guvernului presupunea redistribuirea a 60 de miliarde de euro din măsurile de urgență legate de coronavirus către „fondul de transformare climatică” (KTF). Această decizie a creat un deficit de 17 miliarde de euro în buget, determinând deliberări urgente în rândul personalităților politice cheie, inclusiv Scholz, ministrul Finanțelor Christian Lindner și ministrul Afacerilor Economice și Climatic Robert Habeck.

În centrul crizei se află frâna de îndatorare a Germaniei (Schuldenbremse), limitând împrumuturile guvernamentale la cel mult 0.35% din PIB. Introdus în 2009 pentru a stabiliza economia post-criza financiară, a devenit recent un punct controversat. În timp ce Lindner a indicat că 2023 va fi un „an de urgență”, permițând o depășire a acestei limite, el a exclus același lucru pentru 2024, stârnind temeri de măsuri de austeritate iminente.

Deficitul bugetar amenință mai multe politici, în special inițiativele fondului pentru transformarea climatică. Deja, guvernul a anunțat întreruperea plafonului prețurilor la gaz și electricitate de la 31 decembrie 2023. Această politică, care limitează prețurile la energie pentru a ajuta gospodăriile post-invazia Ucrainei, va duce la creșterea costurilor pentru consumatori. În plus, renovările planificate ale căilor ferate Deutsche Bahn și subvențiile pentru achiziția de mașini electrice sunt în pericol.

Un studiu al Institutului de Cercetare Economică Ecologică din Germania avertizează că nerezolvarea în mod adecvat a schimbărilor climatice ar putea costa țara până la 900 de miliarde de euro în daune economice până în 2050. În schimb, implementarea la timp a politicii ar putea reduce acest lucru la 280 de miliarde de euro.

Criza bugetară a stârnit răspunsuri variate în Europa. Unii, amintindu-și poziția anterioară a Germaniei în timpul crizelor financiare din alte țări UE, privesc situația cu un amestec de ironie și îngrijorare. De exemplu, sugestii precum cele făcute în timpul luptelor financiare ale Greciei, cum ar fi vânzările de active, au reapărut într-un context diferit.

Criza a pus în atenție și practicile fiscale ale Germaniei, care au fost considerate cândva exemplare în Europa. Criticii din interiorul și din afara Germaniei au sugerat că aderarea rigidă la regulile fiscale ar putea fi depășită, mai ales având în vedere șirul de crize cu care se confruntă în anii 2020.

O diferență cheie între situația Germaniei și scenarii precum închiderea guvernului SUA este prevederea din Legea fundamentală germană (Grundgesetz). Acesta permite guvernului să mențină operațiunile chiar și fără un buget la timp, prevenind oprirea completă a activităților guvernamentale.

Ministerul Economiei estimează că neutilizarea fondurilor din Fondul pentru climă și transformare și Fondul de Stabilizare Economică (WSF) ar putea reduce creșterea PIB-ului Germaniei cu până la 0.6 puncte procentuale.

Pe măsură ce guvernul german lucrează pentru a face față acestei provocări fiscale, implicațiile mai largi pentru economia UE și rolul Germaniei în aceasta devin din ce în ce mai evidente. Rezultatul acestor negocieri bugetare nu numai că va modela politicile interne ale Germaniei, în special în acțiunea climatică și securitatea socială, ci va influența și stabilitatea economică și poziția sa în Uniunea Europeană.